Cateva diferente
Seria de povesti cu magazinele de cartier continua 🙂
Ne-am trezit dimimneata cu dorinta de a face o ciorbita cu legume pentru a doua oara in ultimele doua saptamani. Acesta fiind planul am purces la magazin sa cumper cele necesare.
Ajung la aprozarul meu care nu da bon de obicei, scanez marfa, nu avea dovlecei. Fara ei era clar nu ma puteam duce acasa ca atat imi trebuia. Mi-aduc aminte ca vazusem in trecere dovlecei in celalalt aprozar de mai incolo deci ala era noua mea tinta. Avea si dovlecel si toate celelalte asa ca toate cumparaturile le-am facut de acolo chit ca pe la vreo doua produse preturile erau un pic mai mari ca dincolo.
Si culmea, chiar se poate sa primesc si bon pentru cumparaturi fara macar sa-l cer. Patroana nu m-a lasat sa plec pana nu mi-a dat bonul si chiar mi-a oferit si-o punga mai mare pentru toate cumparaturile. Asta inseamna sa te preocupi de afacerea ta si sa faci totul posibil ca putinii clienti care iti intra in magazin sa revina si alta data.
Acum ghiciti voi, unde o sa merg eu data viitoare cand o sa mai am nevoie de ceva legume/fructe? La vanzatoarea sictirita si fara chef de la aprozarul unde la ora sapte seara primesc bonul (la cerere) cu numarul 10 sau la doamna atenta care a avut grija sa fie totul bine? Consider ca este corect sa-i sprijin pe cei care isi platesc datoriile in detrimentul celor care incearca sa fenteze cu orice ocazie sa fenteze statul roman.
Oare se vor termina povestile cu magazinele mele de prin zona?