#PinIasi, ziua intai

In expeditia noastra “Pin Iasi” m-am simtit ca si cum as fi deschis in sfarsit sertarasul cu bunatati de acasa. Niste bunatati pe care le-am tot ignorat, dar la vederea carora m-am intrebat de ce a fost atat de lunga asteptarea.
Se pare ca a fost nevoie de Icar Tours si Moldotrans Auto- dealer SEAT care au organizat acest minunat proiect “PinIasi” si care ne-au pus la dispozitie tot ce a fost necesar pentru derularea lui.

Asadar sambata dimineata la ora 9.00 am primit din familia SEAT, un Leon furios si o Ibiza focoasa pe care le-am manuit prieteneste in incursiunea noastra “#PinIasi”.
Prima oprire, “Plopii fara sot”, cei care l-au inspirat pe Eminescu in compunerea poeziilor, acestia fiind un reper in drumul sau catre Veronica Micle. Un loc cu o incarcatura emotionala care pastreaza o atmosfera calda, linistita ce indeamna la meditatie.

Pasul urmator a fost catre spiritualitate. Manastirea Bucium emana din modestia proprie un lacas sfant. Micuta, nepretentioasa,dar ingrijita, ea este o alegere optima pentru intalnirea cu divinitatea.

Manastirea Vladiceni nu e nicicum mai prejos. Fiind situata la doar 2 km distanta de soseaua Bucium, Manastirea este extrem de frumoasa si pare un loc in care rugaciunea nu mai traverseaza nici un obstacol ci ajunge direct la Cel de Sus. Chiar daca drumul pana la Manastire nu e cel mai lin, aceasta e fara indoiala, o locatie care merita vizitata.

Tot din ciclul manastiri, am vizitat ulterior si Manastirea Cetatuia. Un loc magnific pe care marturisesc ca-l mai vazusem doar in pozele cu miresici. Am inteles pe data de ce e atat de populara in alegerile pentru astfel de evenimente. Pe langa faptul ca e frumoasa, are o crama extraordinara care permite inecarea amarului in combinatii de genul Feteasca Alba-Muscat Otonel sau Feteasca Neagra-Merlot. Nici noi nu am vrut sa dezamagim asa ca le-am ales pe amandoua cate ceva.

Dar dupa atata hrana sufleteasca, a venit randul trupului sa se rasfete. Si unde altundeva poti face asta mai bine in Iasi decat la Restaurantul Mamma Mia. Aici e locul unde ai certitudinea ca mancarea ta preferata are acelasi gust delicios de fiecare data si unde te simti alintat din toate punctele de vedere: vizual pentru ca spatiul este amenajat in culori bine armonizate, auditiv pentru ca au o muzica placuta, iar chelnerii rezoneaza cu asteptarile tale si mai ales gustativ pentru ca nu gasesti suficiente interjectii care sa exprime desfatarea papilelor gustative. Personal, am servit o grozava tochitura de pui peste care am asezat un deliciu de clatite cu branza la cuptor. Si unde mai pui ca poti face asta la orice ora din zi si din noapte pentru ca programul restaurantului este non-stop.

Dupa o masa copioasa merge o cafea delicioasa. Servita doar in regim “la pachet”, dar foarte aromata si energizanta, cafeaua de la Teo’s Caffe ne-a alimentat cu buna dispozitie pentru vizita celorlalte obective turistice propuse pentru cea dintaia zi.

Asa am ajuns la Muzeul Universitatii, printre cele mai iubite locuri dintre toate cele vizitate . Intampinati de oameni calzi si dornici sa impartaseasca din cunostintele lor, am aflat la parterul muzeului informatii despre civilizatia Cucuteni iar la etajul acestuia am descoperit documente si obiecte de la inceputurile Universitatii Cuza. Mi-a atras indeosebi atentia modul in care toate aceste vestigii au fost puse in lumina astfel incat sa-si poata spune singure povestea.

Muzeul Poni-Cernatescu este genul de loc care iti pica cu tronc si de la care nu ai mai vrea sa pleci. Incarcat de prezenta unor ilustri in materie de chimie si nu numai, locatia impresioneaza prin laboratorul de chimie unde copiii pot veni si face experimente cu ajutorul unui touchscreen, dar si prin sectia de mineralogie de la subsolul muzeului a carei frumusete cu greu poate fi redata in cuvinte.

Urmatoarea oprire a fost Casa Dosoftei unde am gasit obiecte si documente extrem de vechi scrise in chirilica asta pentru ca ea gazduieste sectia de literatura veche a Muzeului Literaturii Romane din Iasi. Cel mai impresionant lucru a fost de departe tiparnita pe care am gasit-o acolo cu ajutorul careia se tipareau cartile, durata aproximativa de realizare a matritelor pentru o carte fiind de 6 ani.

Cu un salt de cateva sute de ani, am ajuns grabiti la Muzeul Unirii situat chiar in centrul orasului. Palatul poarta cu splendoare amprentele Unirii Pricipatelor Romane si a lui Cuza. Dincolo de incarcarea istorica, etajul prezinta din maretia si grandoarea locuintei princiare prin cabinetele de lucru ale domnitorului si sotii sale, salonul, sala de mese sau camera de biliard. Impresionata am fost nu numai de vederea acestor lucruri cat si de pasiunea cu care directoarea muzeului ne istorisea povestea palatului.

Obositi si “impovarati” de informatii ne-am indreptat navalnic ajutati de Leon si Ibiza catre Castelul Miclauseni, destinatie care a inchis si prima noastra zi de expeditie.
Am ramas placut impresionata de ospitalitatea cu care am fost intampinati si, in egala masura de frumusetea si linistea locului. Mancarea de post pe care am servit-o a fost extrem de gustoasa. Nu as fi schimbat cu nimic dovleceii la gratar, chiftelutele de cartofi, zacusca cu ciupercute sau pasta de linte presarata cu seminte prajite de floarea soarelui. Si acum cand scriu aceste randuri papilele mele gustative s-au activat la amintirea acelor delicatese.
Seara s-a incheiat apoteotic cu jocuri de rummy, rentz sau poker ale caror scoruri le-am inecat cu maiestrie in pahare de vin alb sau rosu, dupa gust. Odihna am gasit-o in camerele calduroase si imbietoare pregatindu-ne atfel pentru o noua zi de incursiune.

Revin cu partea a doua de “bunatati” #piniasi.