O frica am..
Vine un moment in viata oricarui om cand isi da seama ca nu poate sa se distreze la infinit si sa arunce cu bani aiurea si trebuie sa aiba un tel in viata. Telul in viata e diferit la fiecare: unii aleg ca din banii aruncati aiurea sa isi faca o afacere proprie, fie, cum este si cazul meu vreau ca toti banii pe care ii voi face sa-i investesc in copilul meu, pentru ca el imi va duce numele mai departe si ma va face mandru.
Vorbeam acum ceva timp cu un parinte care vroia sa-i cumpere copilului un laptop nou, destul de scump pentru o varsta frageda. La intrebarea mea:”nu-i totusi prea scump”? omul imi zice: “nimic nu este prea scump pentru copilul meu, mai ales ca rezultatele muncii lui se vad si in notele obtinute si in comportament. Eu pentru ce muncesc?”. Acum imi dau seama ca avea mare dreptate..
Dar nu vroiam sa ajung aici. Voiam de fapt sa evidentiez un alt lucru, si anume bucuria parintilor ca al lor copil este sanatos si are putere de munca. Ce te faci totusi cand toti banii cu care ai putea sa-i oferi toate jucariile si bunatile din lume se duc pe pastile si tratamente? Ai de ales? Nu ai! In momentul acela copilul devine universul tau si ai face orice numai sa fie bine..
In aceasta situatie ingrata se afla si copilutul unei foste colege de facultate, un copil nevinovat care pe 27 februarie va implini doi ani. Cu ce este el vinovat ca sufera de o boala despre care nimeni nu stie s-o numeasca? Cu ce este el vinovat ca 8-9 doctori n-au fost in stare sa-i puna un diagnostic corect? Cu ce este el vinovat ca sistemul medical este o insiruire de pile si relatii si fara bani pentru atentii nu-l baga nimeni in seama? Cu nimic, el este nevinovat, si poate singura lui vina este ca s-a nascut in Romania..
Cred ca asta ar fi una dintre cele mai mari temeri ale mele cu privire la copilul meu. Cred ca n-as avea somn pana nu l-as auzi prima oara cum plange, daca nu l-as vedea cum gangureste sau cum face primii lui pasi pe aceasta lume.. Mi-e greu sa ma pun in postura ingrata a parintilor lui..
Puteti sa-l ajutati pe Mihnea (ca asa se numeste) donand in contul mamei lui:
Coman Elena Daniela
Banca Raiffeisen: RO27RZBR0000 0600 1103 7343
Haideti sa aducem o raza de soare in ochii unui copil care nu a gresit cu nimic si care merita sansa de a fi un copil normal.
Intreaga poveste –>aici
