Nici o fapta buna nu ramane nerasplatita

Am ajuns aseara pe la 22.10 in parcare pe acasa. Bineinteles ca locuri putine spre deloc, asa ca dau sa intorc masina sa ma reorientez. Dau inainte, dau inapoi si acolo raman. Am pus masina de-a curmezisul parcarii si sansele mele de a iesi minime. Dupa 10 minute de dat inainte inapoi si dat deoparte zapada apare un cetatean care accepta sa ma ajute. Scot masina, o noua tura de parcare si ochesc pana la urma un loc. Dau mai inapoi, curat locul “la mana” sau mai bine zis “la bocanc” si cand dau sa parchez parcheaza daca mai ai cum. Acolo am ramas. Pana pe la 22.50 nu am reusit decat sa bag masina foarte bine in boscheti.
Sa nu zic ce nervi aveam..m-am gandit juma de noapte ca poate aluneca vreunu` si-mi face bucuria.

Am iesit acum dimineata si spre norocul meu am dat peste un muncitor de la centrala termica care era echipat corespunzator cu 2 lopeti. Am luat una, mi-am facut loc, a mai dat si el la lopata, m-a impins si intr-un final am reusit. Am multumit frumos si m-am dus sa-mi iau lopata sa nu mai patesc si alta data asa ceva.

Am iesit ieftin, 19 lei, lopata sanatoasa de la Flux din Tatarasi. Am intrebat de curiozitate cam cate au vandut zilele astea si-au inceput sa rada.
Daca tot ma ajutase nenea sa scot masina am zis sa ajut si eu pe ceilalti soferi care coboara aleea si am dat zapada din capat, fix din locul in care te chinui sa iesi in strada. 10 minute pierdute, dar macar n-o sa mai am probleme. Cand urc spre bloc vad un gagiu cu matiz care statea saracu` si astepta un taxi ceva sa vina sa-i dea curent. L-am ajutat pe om ca mi s-a intamplat si mie si stiu cat e de nasol sa nu vina nimeni sa te ajute. Mi-a multumit, a vrut sa-mi dea bani, dar nu i-am luat. L-am facut dator :))