Draga elefant Manole

Iti scriu aceaste randuri pentru ca sunt foarte mahnit de faptul nu am apucat sa gust pe indelete noul sortiment lansat de tine, si anume toortitzi cu pizza. Ca sa realizezi cat de mult te stimez si-ti apreciez munca am botezat un coleg care avea formele rubensiene ca alea tale la fel ca pe tine. Slava domnului ca il chema tot Manole ca nu mai aveam zile linistite cu el.

Iti zic sincer ca a fost dragoste la prima degustare, urmata apoi de o dezamagire profunda cand am ajuns in faţa raftului si am vazut ca este mai gol ca o asistenta de la Capatos (vorba unui contemporan). Recunosc ca am avut un moment in care mi-am pierdut luciditatea si am incercat sa negociez cu fata de la promotii sa-mi dea punga ei, dar din pacate fara succes. Poate ar fi fost un pic diferit daca n-as fi avut verigheta pe deget, dar nu vom afla niciodata. Asta a fost prima incercare ratata in Carrefour.

Am ajuns ieri in Auchan si m-am dus plin de elan direct la raft unde stiam ca sunt toortitzele. Erau din toate felurile jdemii de feluri, si ghici ce? Fix de alea cu pizza nu mai erau!!! Am fost asa deceptionat ca voiam sa atentez din nou la platoul de la promotii(si as fi facut asta daca ar fi fost lasat nesupravegheat fie si pentru 5 secunde), dar m-am gandit ca fata aia n-are nicio vina ca tu esti un elefant lenes si n-ai avut chef sa faci mai multe toortitzi de astea cu pizza.

Draga elefant Manole, cum o rezolvam pe asta?