Umbra vantului, Carlos Ruiz Zafon

Cu totii am avut cate un profesor in anii de liceu care sa aiba tendinte moralizatoare despre ceea ce ne asteapta in viitor. Pentru mine rolul asta l-a jucat profesoara de limba romana. Intocmai ca o banda iesita din uz staruia cu fiecare ocazie sa lecturam cat de mult apucam, pentru ca “la cratita” nu vom mai putea face asta. Asadar, e vizibil ca ne dorea numai de bine si ne preconiza un viitor plin de culoare.

Ei bine, in spiritul acestei amintiri, vreau sa impartasesc una dintre lecturile mele recente. Un roman papricat si plin de mister, intitulat sugestiv “Umbra vantului” care ii apartine autorului hispanic Carlos Ruiz Zafon. Aceasta carte a fost primita in dar din partea libris, carora simt sa le multumesc ca mi-au imbogatit biblioteca cu acest titlu de carte.
Umbra vantului este de fapt o carte ce spune povestea unei alte carti. Actiunea, spumoasa si plina de suspans, il infatiseaza pe Daniel, fiul unui proprietar de anticariat,care este dus de catre acesta in “Cimitirul Cartilor Uitate”. Cladirea, mareata, veche si intunecoasa, era plina de carti apartinand unor autori necunoscuti sau uitati, acestea fiind aduse de oameni tocmai pentru a le feri de disparitie. Traditia de a adopta una dintre acele carti la intaia incursiune in acel spatiu este respectata intocmai de Daniel, care simte o mare atractie fata de “Umbra vantului”, a lui Julien Carax si pe care o alege dintre miile de carti.

Fara sa-si dea seama, aceasta alegere ii va marca profund urmatorii ani din viata. Uneori voit, alteori involuntar, el devine miezul unor intrigi periculos tesute, unde povestile de iubire, suspansul, groaza si nefericirea isi dau mana intr-un dans primejdios, dar fascinant.

Personal, am fost captivata de limbajul folosit in expunerea actiunii,dar mai ales de trecerea de la colocvial si primitiv (chiar obscen pe alocuri), la academic si rafinat. Acest lucru a dat si mai multa savoare cartii, facand-o mai lejer digerabila.
Dar Umbra vantului nu e nici o lectura de relaxare, nici o carte pentru cei mai slabi de inger. Te tine incordat, cu tensiunea crescanda, iti creeaza frica, groaza, neliniste si o zarva interioara, cel putin pana in ultimele cateva zeci de pagini cand incepe sa-ti desluseasca din mister si sa-ti deznoade enigma.

Va recomand sa o cititi si sa lasati “cratita” sa mai astepte!!