jurnalul lui sebi

În general îmi place de mami. Bine, de fapt o cam iubesc pe mami pentru că..e mami şi pentru că îmi dă lăptic bun de la pieptul ei, pentru că mă plimbă în braţe, pentru că mă alintă, pentru că mă pupăceşte milisebimetru cu milisebimetru de aş avea rezerve să fac înconjorul planetei dacă cumva…

Hai ca am stat suficient departe de taste si nu v-am mai povestit ce mi se intampla. Treaba e ca noi bebelusii suntem plini de treaba, in cazul meu chiar pana peste cei 80 de centimetri ai mei. Am ajuns in sfarsit la stadiul biped si pana aici nu fost chiar o treaba usoara. Rostogoliri…

Eram azi dimineata in bucatarie si-i priveam atent pe mami si tati cum papa. In timp ce ma chinuiam sa musc masa si sa-mi bag manutele in farfurie n-am putut sa nu remarc o chestie de culoare rosie pe masa si cand am intrebat ce este chiar rosie se numea. Hmm, cam previzibil. Urmatoarea dilema…

Asa cum v-am spus deja, sunt un bebelus cu personalitate. Datorita acestei personalitati, ma simt obligat sa am unitati de masura adecvate actiunile mele. Aveti mai jos cu liniuta cateva exemple: – sebicunda: timpul scurs de cand sunt pus in patut pana cand incep sa țip. Ar fi mers chiar si milisebicunda, dar sunt uneori…

Citeam ieri cu mami pe ceva grup de mamici panicate cum o stimata era foarte ingrijorata ca fetita ei de 9 saptamani adoarme singura, se trezeste de doua ori pe noapte si daca o mai muta de ici colo se trezeste un pic, actualizeaza datele si apoi se culca inapoi. Vai ce ingrijorare.. Show off!!…

Intai de toate, sa ma prezint. Sunt Sebastian (si Andrei, probabil sa dau de baut si atunci) si m-am nascut intr-o zi frumoasa din octombrie, cu doua zile inainte de ziua lu’ mami. Pana si tati a considerat ca sunt cadoul perfect, ca nici cadou nu i-a mai luat lui mami. Tinand cont ca mami…