Jurnal lui Sebi S03E01 – Liber la broscutisme!

Pe Sebastian e posibil să-l cunoașteți prin prisma celor câteva istorisiri personale de pe vremea când era cu adevărat novice în a descoperi lumea. Între timp s-a mai antrenat și chiar dacă pe aici a fost liniște, la noi în casă nu prea am avut deloc. Carantină ne-a ajutat mult la capitolul timp împreună, dar și la înțelegerea că Sebi are potențial foarte mare pentru broscuțisme (aka năzbâtii) și un apetit grozav pentru a testa limite (includem aici și limita noastră de răbadare). Bine, nu e cazul să exagerez, nu face broscuțime tot timpul… doar vreo 12-13 ore pe zi. Restul le doarme.

Să va prezint o felie micuța din ziua noastră de astăzi. Am decis să facem din nou, un desert pe care l-am descoperit în preajma Paștelui: un fel de pască cu ciocolată. El a vrut ceva dulce, eu am sugerat asta, el nu a trebuit convins. Ne-am apucat împreună. Am stabilit reguli simple: poate să ajute, dar e musai să respecte indicațiile de cantitate și ordine a ingredientelor. Am început cu crema de brânză: eu am pus brânză și zahărul, el untul, ouăle, esența și grișul. Deja mă gândeam cât de ușor și de bine lucrăm împreună. Am trecut la blat, am pus 3 ingrediente în mixer și l-am pornit. A urmat ceea ce s-a dovedit o greșeală majoră: am plecat din bucătărie. M-am gândit că e un minut și doar ce poate să se întâmple. Am uitat că Sebi are puteri speciale și el chiar știe să valorifice clipa.

– Uite mami, am pus și lapte..îmi spune la întoarcere.

– Am stabilit că nu pui nimic fără să cântărim. Și încă nu era momentul să adăugăm laptele.

– Dar l-am cântărit mami, nu te îngrijora! și îmi arată sticlă de lapte rămasă pe cantar.

– Ce noroc! Mă gândeam că l-ai pus așa…Și cât ai adăugat? întreb de dragul discuției, în vreme ce îmi simțeam pulsul crescând și mă gândeam dacă mai e unt prin frigider.

– Cât scrie în rețeta, atât am pus! spune Sebi sigur pe el.

– Și cât scrie? nu mă las nici eu.

– Cât am pus mami, desigur!